întina

See also: înțina

Romanian

Etymology

From tină.

Verb

a întina (third-person singular present întinează, past participle întinat) 1st conj.

1. to desecrate, defile, stain

Conjugation

    conjugation of întina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a întina
gerund			întinând
past participle			întinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întinez	întinezi	întinează	întinăm	întinați	întinează
	imperfect	întinam	întinai	întina	întinam	întinați	întinau
	simple perfect	întinai	întinași	întină	întinarăm	întinarăți	întinară
	pluperfect	întinasem	întinaseși	întinase	întinaserăm	întinaserăți	întinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întinez	să întinezi	să întineze	să întinăm	să întinați	să întineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întinează			întinați
	negative		nu întina			nu întinați

See also

• murdări, păta, spurca