întorsătură

Romanian

Etymology

From întors +‎ -ătură.

Noun

întorsătură f (plural întorsături)

1. turn

Declension

Declension of întorsătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întorsătură	întorsătura	(niște) întorsături	întorsăturile
genitive/dative	(unei) întorsături	întorsăturii	(unor) întorsături	întorsăturilor
vocative	întorsătură, întorsăturo		întorsăturilor