întrebuințare

Romanian

Etymology

From întrebuința +‎ -re.

Noun

întrebuințare f (plural întrebuințări)

1. use

Declension

Declension of întrebuințare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întrebuințare	întrebuințarea	(niște) întrebuințări	întrebuințările
genitive/dative	(unei) întrebuințări	întrebuințării	(unor) întrebuințări	întrebuințărilor
vocative	întrebuințare, întrebuințareo		întrebuințărilor