întrebuințare
Romanian edit
Etymology edit
From întrebuința + -re.
Noun edit
întrebuințare f (plural întrebuințări)
Declension edit
Declension of întrebuințare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) întrebuințare | întrebuințarea | (niște) întrebuințări | întrebuințările |
| genitive/dative | (unei) întrebuințări | întrebuințării | (unor) întrebuințări | întrebuințărilor |
| vocative | întrebuințare, întrebuințareo | întrebuințărilor | ||