întrebuința

Romanian

Etymology

From în- +‎ trebuință +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.tre.bu.inˈt͡sa/

Verb

a întrebuința (third-person singular present întrebuințează, past participle întrebuințat) 1st conj.

1. to use

   Synonyms: folosi, utiliza

Conjugation

    conjugation of întrebuința (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a întrebuința
gerund			întrebuințând
past participle			întrebuințat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întrebuințez	întrebuințezi	întrebuințează	întrebuințăm	întrebuințați	întrebuințează
	imperfect	întrebuințam	întrebuințai	întrebuința	întrebuințam	întrebuințați	întrebuințau
	simple perfect	întrebuințai	întrebuințași	întrebuință	întrebuințarăm	întrebuințarăți	întrebuințară
	pluperfect	întrebuințasem	întrebuințaseși	întrebuințase	întrebuințaserăm	întrebuințaserăți	întrebuințaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întrebuințez	să întrebuințezi	să întrebuințeze	să întrebuințăm	să întrebuințați	să întrebuințeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întrebuințează			întrebuințați
	negative		nu întrebuința			nu întrebuințați