întregime

Romanian

Etymology

From întreg +‎ -ime.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.treˈd͡ʒi.me/

Noun

întregime f (plural întregimi)

1. entirety

Declension

Declension of întregime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întregime	întregimea	(niște) întregimi	întregimile
genitive/dative	(unei) întregimi	întregimii	(unor) întregimi	întregimilor
vocative	întregime, întregimeo		întregimilor