întristăciune

Romanian

Etymology

From întrista +‎ -ăciune.

Noun

întristăciune f (plural întristăciuni)

1. (obsolete) sadness

Declension

Declension of întristăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întristăciune	întristăciunea	(niște) întristăciuni	întristăciunile
genitive/dative	(unei) întristăciuni	întristăciunii	(unor) întristăciuni	întristăciunilor
vocative	întristăciune, întristăciuneo		întristăciunilor

References

• întristăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN