întrupa

Romanian

Etymology

From în- +‎ trup.

Verb

a întrupa (third-person singular present întrupează, past participle întrupat) 1st conj.

1. to incarnate

Conjugation

    conjugation of întrupa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a întrupa
gerund			întrupând
past participle			întrupat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întrupez	întrupezi	întrupează	întrupăm	întrupați	întrupează
	imperfect	întrupam	întrupai	întrupa	întrupam	întrupați	întrupau
	simple perfect	întrupai	întrupași	întrupă	întruparăm	întruparăți	întrupară
	pluperfect	întrupasem	întrupaseși	întrupase	întrupaserăm	întrupaserăți	întrupaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întrupez	să întrupezi	să întrupeze	să întrupăm	să întrupați	să întrupeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întrupează			întrupați
	negative		nu întrupa			nu întrupați