învârtitură

Romanian

Etymology

From învârti +‎ -tură.

Noun

învârtitură f (plural învârtituri)

1. spin
2. trick

Declension

Declension of învârtitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învârtitură	învârtitura	(niște) învârtituri	învârtiturile
genitive/dative	(unei) învârtituri	învârtiturii	(unor) învârtituri	învârtiturilor
vocative	învârtitură, învârtituro		învârtiturilor