învățătorime

Romanian

Etymology

From învățător +‎ -ime.

Noun

învățătorime f (uncountable)

1. collective noun for teachers

Declension

declension of învățătorime (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învățătorime	învățătorimea
genitive/dative	(unei) învățătorime	învățătorimei
vocative	învățătorime, învățătorimeo