învățător

Romanian

Etymology

From învăța +‎ -ător. Compare Aromanian nvitsãtor.

Noun

învățător m (plural învățători, feminine equivalent învățătoare)

1. teacher (primary school), schoolteacher, pedagogue
2. instructor

Declension

Declension of învățător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) învățător	învățătorul	(niște) învățători	învățătorii
genitive/dative	(unui) învățător	învățătorului	(unor) învățători	învățătorilor
vocative	învățătorule		învățătorilor

Synonyms

• dascăl, instructor, pedagog

Related terms

• învăța
• învățare
• învățat
• învățământ
• învățătură

See also

• profesor

References

• învățător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)