învățătură
Romanian edit
Etymology edit
From învăța + -ătură. Compare Aromanian nvitsãturã.
Noun edit
învățătură f (plural învățături)
Declension edit
Declension of învățătură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) învățătură | învățătura | (niște) învățături | învățăturile |
| genitive/dative | (unei) învățături | învățăturii | (unor) învățături | învățăturilor |
| vocative | învățătură, învățăturo | învățăturilor | ||