învățătură

Romanian

Etymology

From învăța +‎ -ătură. Compare Aromanian nvitsãturã.

Noun

învățătură f (plural învățături)

1. learning
2. studies
3. lesson, teaching, instruction

Declension

Declension of învățătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învățătură	învățătura	(niște) învățături	învățăturile
genitive/dative	(unei) învățături	învățăturii	(unor) învățături	învățăturilor
vocative	învățătură, învățăturo		învățăturilor

Synonyms

• învățământ, instrucție, lecție