învățat

Romanian

Etymology

Past participle of învăța.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.vəˈt͡sat/

Participle

învățat

1. past participle of învăța

Adjective

învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine and neuter plural învățate)

1. learned, cultured, erudite, scholarly
2. accustomed (to something)

Declension

Declension of învățat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	învățat		învățată	învățați	învățate
	definite	învățatul		învățata	învățații	învățatele
genitive/ dative	indefinite	învățat		învățate	învățați	învățate
	definite	învățatului		învățatei	învățaților	învățatelor

Noun

învățat m (plural învățați)

1. scholar

Declension

Declension of învățat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) învățat	învățatul	(niște) învățați	învățații
genitive/dative	(unui) învățat	învățatului	(unor) învățați	învățaților
vocative	învățatule		învățaților

See also

• școlar, erudit, cult