înveșnici

Romanian

Etymology

From în- +‎ veșnic.

Verb

a înveșnici (third-person singular present înveșnicește, past participle înveșnicit) 4th conj.

1. to eternalize

Conjugation

    conjugation of înveșnici (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înveșnici
gerund			înveșnicind
past participle			înveșnicit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înveșnicesc	înveșnicești	înveșnicește	înveșnicim	înveșniciți	înveșnicesc
	imperfect	înveșniceam	înveșniceai	înveșnicea	înveșniceam	înveșniceați	înveșniceau
	simple perfect	înveșnicii	înveșniciși	înveșnici	înveșnicirăm	înveșnicirăți	înveșniciră
	pluperfect	înveșnicisem	înveșniciseși	înveșnicise	înveșniciserăm	înveșniciserăți	înveșniciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înveșnicesc	să înveșnicești	să înveșnicească	să înveșnicim	să înveșniciți	să înveșnicească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înveșnicește			înveșniciți
	negative		nu înveșnici			nu înveșniciți