înviere

Romanian

Etymology

From învia +‎ -re.

Noun

înviere f (plural învieri)

1. resurrection

Declension

Declension of înviere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înviere	învierea	(niște) învieri	învierile
genitive/dative	(unei) învieri	învierii	(unor) învieri	învierilor
vocative	înviere, înviereo		învierilor