învia

See also: invia

Romanian edit

Alternative forms edit

învie — obsolete

Etymology edit

From în + viu or more likely a variant of via, from Latin vīvere, present active infinitive of vīvō (with a change in conjugation from the older form învie). A less likely origin is Vulgar Latin root *invīvāre or *invīvere. Compare Aromanian anyedz, anyeari.

Pronunciation edit

Audio (file)

Verb edit

a învia (third-person singular present învie or înviază, past participle înviat) 1st conj.

to resurrect, revive, raise or awaken from the dead

Conjugation edit

conjugation of învia (first conjugation, no infix)

number		singular			plural
infinitive			a învia
gerund			înviind
past participle			înviat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învii	învii	învie	înviem	înviați	învie
	imperfect	înviam	înviai	învia	înviam	înviați	înviau
	simple perfect	înviai	înviași	învie	înviarăm	înviarăți	înviară
	pluperfect	înviasem	înviaseși	înviase	înviaserăm	înviaserăți	înviaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să învii	să învii	să învie	să înviem	să înviați	să învie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învie			înviați
	negative		nu învia			nu înviați

conjugation of învia (first conjugation, -ez- infix)

number		singular			plural
infinitive			a învia
gerund			înviind
past participle			înviat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înviez	înviezi	înviază	înviem	înviați	înviază
	imperfect	înviam	înviai	învia	înviam	înviați	înviau
	simple perfect	înviai	înviași	învie	înviarăm	înviarăți	înviară
	pluperfect	înviasem	înviaseși	înviase	înviaserăm	înviaserăți	înviaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să înviez	să înviezi	să învieze	să înviem	să înviați	să învieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înviază			înviați
	negative		nu învia			nu înviați