învietor

Romanian

Etymology

From învia +‎ -ător.

Adjective

învietor m or n (feminine singular învietoare, masculine plural învietori, feminine and neuter plural învietoare)

1. resurrecting, regenerating

Declension

Declension of învietor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	învietor		învietoare	învietori	învietoare
	definite	învietorul		învietoarea	învietorii	învietoarele
genitive/ dative	indefinite	învietor		învietoare	învietori	învietoare
	definite	învietorului		învietoarei	învietorilor	învietoarelor