învigora

Romanian

Etymology

From în- +‎ vigoare.

Verb

a învigora (third-person singular present învigorează, past participle învigorat) 1st conj.

1. to invigorate

Conjugation

    conjugation of învigora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învigora
gerund			învigorând
past participle			învigorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învigorez	învigorezi	învigorează	învigorăm	învigorați	învigorează
	imperfect	învigoram	învigorai	învigora	învigoram	învigorați	învigorau
	simple perfect	învigorai	învigorași	învigoră	învigorarăm	învigorarăți	învigorară
	pluperfect	învigorasem	învigoraseși	învigorase	învigoraserăm	învigoraserăți	învigoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învigorez	să învigorezi	să învigoreze	să învigorăm	să învigorați	să învigoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învigorează			învigorați
	negative		nu învigora			nu învigorați