învigorare

Romanian

Etymology

From învigora +‎ -re.

Noun

învigorare f (plural învigorări)

1. invigorating

Declension

Declension of învigorare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învigorare	învigorarea	(niște) învigorări	învigorările
genitive/dative	(unei) învigorări	învigorării	(unor) învigorări	învigorărilor
vocative	învigorare, învigorareo		învigorărilor