învineți

Romanian

Etymology

From în- +‎ vânăt.

Verb

a învineți (third-person singular present învinețește, past participle învinețit) 4th conj.

1. to bruise

Conjugation

    conjugation of învineți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a învineți
gerund			învinețind
past participle			învinețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învinețesc	învinețești	învinețește	învinețim	învinețiți	învinețesc
	imperfect	învinețeam	învinețeai	învinețea	învinețeam	învinețeați	învinețeau
	simple perfect	învineții	învinețiși	învineți	învinețirăm	învinețirăți	învinețiră
	pluperfect	învinețisem	învinețiseși	învinețise	învinețiserăm	învinețiserăți	învinețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învinețesc	să învinețești	să învinețească	să învinețim	să învinețiți	să învinețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învinețește			învinețiți
	negative		nu învineți			nu învinețiți