învinețire

Romanian

Etymology

From învineți +‎ -re.

Noun

învinețire f (plural învinețiri)

1. bruising

Declension

Declension of învinețire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învinețire	învinețirea	(niște) învinețiri	învinețirile
genitive/dative	(unei) învinețiri	învinețirii	(unor) învinețiri	învinețirilor
vocative	învinețire, învinețireo		învinețirilor