învinovăți

Romanian

Etymology

From în- +‎ vinovat.

Verb

a învinovăți (third-person singular present învinovățește, past participle învinovățit) 4th conj.

1. to blame

Conjugation

    conjugation of învinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a învinovăți
gerund			învinovățind
past participle			învinovățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învinovățesc	învinovățești	învinovățește	învinovățim	învinovățiți	învinovățesc
	imperfect	învinovățeam	învinovățeai	învinovățea	învinovățeam	învinovățeați	învinovățeau
	simple perfect	învinovății	învinovățiși	învinovăți	învinovățirăm	învinovățirăți	învinovățiră
	pluperfect	învinovățisem	învinovățiseși	învinovățise	învinovățiserăm	învinovățiserăți	învinovățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învinovățesc	să învinovățești	să învinovățească	să învinovățim	să învinovățiți	să învinovățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învinovățește			învinovățiți
	negative		nu învinovăți			nu învinovățiți