învinovățit

Romanian

Etymology

Past participle of învinovăți.

Noun

învinovățit m (plural învinovățiți)

1. accused

Declension

Declension of învinovățit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) învinovățit	învinovățitul	(niște) învinovățiți	învinovățiții
genitive/dative	(unui) învinovățit	învinovățitului	(unor) învinovățiți	învinovățiților
vocative	învinovățitule		învinovățiților

Verb

învinovățit (past participle of învinovăți)

1. past participle of învinovăți

References

• învinovățit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN