învinovățire

Romanian

Etymology

From învinovăți +‎ -re.

Noun

învinovățire f (plural învinovățiri)

1. accusation

Declension

Declension of învinovățire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învinovățire	învinovățirea	(niște) învinovățiri	învinovățirile
genitive/dative	(unei) învinovățiri	învinovățirii	(unor) învinovățiri	învinovățirilor
vocative	învinovățire, învinovățireo		învinovățirilor