învinuire

Romanian

Etymology

From învinui +‎ -re.

Noun

învinuire f (plural învinuiri)

1. accusation
2. blame

Declension

Declension of învinuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învinuire	învinuirea	(niște) învinuiri	învinuirile
genitive/dative	(unei) învinuiri	învinuirii	(unor) învinuiri	învinuirilor
vocative	învinuire, învinuireo		învinuirilor