învioșa

Romanian

Etymology

From în- +‎ viu +‎ -oșa.

Verb

a învioșa (third-person singular present învioșează, past participle învioșat) 1st conj.

1. to enliven

Conjugation

    conjugation of învioșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învioșa
gerund			învioșând
past participle			învioșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învioșez	învioșezi	învioșează	învioșăm	învioșați	învioșează
	imperfect	învioșam	învioșai	învioșa	învioșam	învioșați	învioșau
	simple perfect	învioșai	învioșași	învioșă	învioșarăm	învioșarăți	învioșară
	pluperfect	învioșasem	învioșaseși	învioșase	învioșaserăm	învioșaserăți	învioșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învioșez	să învioșezi	să învioșeze	să învioșăm	să învioșați	să învioșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învioșează			învioșați
	negative		nu învioșa			nu învioșați