înviorător
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
înviorător m or n (feminine singular înviorătoare, masculine plural înviorători, feminine and neuter plural înviorătoare)
Declension edit
Declension of înviorător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | ||
| definite | înviorătorul | înviorătoarea | înviorătorii | înviorătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | ||
| definite | înviorătorului | înviorătoarei | înviorătorilor | înviorătoarelor | |||