înviora

Romanian

Etymology

Unknown. Perhaps from a Vulgar Latin root *invīvulāre, ultimately from Latin vīvus, or from a Vulgar Latin *invibrāre, from Latin vibrō, vibrāre. Another theory considers it possibly a derivation of viu (in its now rare nominal sense of "living being, creature"), through an alternative plural *viuri.

Verb

a înviora (third-person singular present înviorează, past participle înviorat) 1st conj.

1. to enliven
2. to quicken
3. to cheer up, brighten up
4. to animate
5. to exhilarate

Conjugation

    conjugation of înviora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înviora
gerund			înviorând
past participle			înviorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înviorez	înviorezi	înviorează	înviorăm	înviorați	înviorează
	imperfect	învioram	înviorai	înviora	învioram	înviorați	înviorau
	simple perfect	înviorai	înviorași	învioră	înviorarăm	înviorarăți	înviorară
	pluperfect	înviorasem	învioraseși	înviorase	învioraserăm	învioraserăți	învioraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înviorez	să înviorezi	să învioreze	să înviorăm	să înviorați	să învioreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înviorează			înviorați
	negative		nu înviora			nu înviorați

Derived terms

• înviorare

See also

• înveseli, însufleți, iuți, împrospăta
• vioi