înviorare

Romanian

Etymology

From înviora +‎ -re.

Noun

înviorare f (plural înviorări)

1. becoming fresh

Declension

Declension of înviorare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înviorare	înviorarea	(niște) înviorări	înviorările
genitive/dative	(unei) înviorări	înviorării	(unor) înviorări	înviorărilor
vocative	înviorare, înviorareo		înviorărilor