înviorat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of înviora.
Adjective edit
înviorat m or n (feminine singular înviorată, masculine plural înviorați, feminine and neuter plural înviorate)
Declension edit
Declension of înviorat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înviorat | înviorată | înviorați | înviorate | ||
| definite | învioratul | înviorata | înviorații | învioratele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înviorat | înviorate | înviorați | înviorate | ||
| definite | învioratului | învioratei | învioraților | învioratelor | |||
Verb edit
înviorat (past participle of înviora)