învolbura
Romanian edit
Etymology edit
From volbură.
Verb edit
a învolbura (third-person singular present învolbură, past participle învolburat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of învolbura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a învolbura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învolburând | ||||||
| past participle | învolburat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învolbur | învolburi | învolbură | învolburăm | învolburați | învolbură | |
| imperfect | învolburam | învolburai | învolbura | învolburam | învolburați | învolburau | |
| simple perfect | învolburai | învolburași | învolbură | învolburarăm | învolburarăți | învolburară | |
| pluperfect | învolburasem | învolburaseși | învolburase | învolburaserăm | învolburaserăți | învolburaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învolbur | să învolburi | să învolbure | să învolburăm | să învolburați | să învolbure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învolbură | învolburați | |||||
| negative | nu învolbura | nu învolburați | |||||