învolbura

Romanian

Etymology

From volbură.

Verb

a învolbura (third-person singular present învolbură, past participle învolburat) 1st conj.

1. (reflexive) to whirl

   Synonym: învârteji

Conjugation

    conjugation of învolbura (first conjugation, no infix)

infinitive			a învolbura
gerund			învolburând
past participle			învolburat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învolbur	învolburi	învolbură	învolburăm	învolburați	învolbură
	imperfect	învolburam	învolburai	învolbura	învolburam	învolburați	învolburau
	simple perfect	învolburai	învolburași	învolbură	învolburarăm	învolburarăți	învolburară
	pluperfect	învolburasem	învolburaseși	învolburase	învolburaserăm	învolburaserăți	învolburaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învolbur	să învolburi	să învolbure	să învolburăm	să învolburați	să învolbure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învolbură			învolburați
	negative		nu învolbura			nu învolburați