învrăjbire

Romanian

Etymology

From învrăjbi +‎ -re.

Noun

învrăjbire f (plural învrăjbiri)

1. enmity, hostility

Declension

Declension of învrăjbire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învrăjbire	învrăjbirea	(niște) învrăjbiri	învrăjbirile
genitive/dative	(unei) învrăjbiri	învrăjbirii	(unor) învrăjbiri	învrăjbirilor
vocative	învrăjbire, învrăjbireo		învrăjbirilor