șănțui

Romanian

Etymology

From șanț +‎ -ui.

Verb

a șănțui (third-person singular present șănțuiește, past participle șănțuit) 4th conj.

1. to dig a ditch

Conjugation

    conjugation of șănțui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șănțui
gerund			șănțuind
past participle			șănțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șănțuiesc	șănțuiești	șănțuiește	șănțuim	șănțuiți	șănțuiesc
	imperfect	șănțuiam	șănțuiai	șănțuia	șănțuiam	șănțuiați	șănțuiau
	simple perfect	șănțuii	șănțuiși	șănțui	șănțuirăm	șănțuirăți	șănțuiră
	pluperfect	șănțuisem	șănțuiseși	șănțuise	șănțuiserăm	șănțuiserăți	șănțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șănțuiesc	să șănțuiești	să șănțuiască	să șănțuim	să șănțuiți	să șănțuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șănțuiește			șănțuiți
	negative		nu șănțui			nu șănțuiți