șănțuit
Romanian
editEtymology
editPast participle of șănțui.
Adjective
editșănțuit m or n (feminine singular șănțuită, masculine plural șănțuiți, feminine and neuter plural șănțuite)
Declension
editDeclension of șănțuit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | șănțuit | șănțuită | șănțuiți | șănțuite | ||
definite | șănțuitul | șănțuita | șănțuiții | șănțuitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | șănțuit | șănțuite | șănțuiți | șănțuite | ||
definite | șănțuitului | șănțuitei | șănțuiților | șănțuitelor |
Verb
editșănțuit (past participle of șănțui)
- past participle of șănțui