șănțuit

Romanian

Etymology

Past participle of șănțui.

Adjective

șănțuit m or n (feminine singular șănțuită, masculine plural șănțuiți, feminine and neuter plural șănțuite)

1. having ditches, grooves

Declension

Declension of șănțuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	șănțuit		șănțuită	șănțuiți	șănțuite
	definite	șănțuitul		șănțuita	șănțuiții	șănțuitele
genitive/ dative	indefinite	șănțuit		șănțuite	șănțuiți	șănțuite
	definite	șănțuitului		șănțuitei	șănțuiților	șănțuitelor

Verb

șănțuit (past participle of șănțui)

1. past participle of șănțui