șair

See also: şair

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish شاعر (şâir), from Arabic شَاعِر (šāʕir).

Noun

șair m (plural șairi)

1. (obsolete) poet

Declension

Declension of șair

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șair	șairul	(niște) șairi	șairii
genitive/dative	(unui) șair	șairului	(unor) șairi	șairilor
vocative	șairule		șairilor

References

• șair in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN