șansă

See also: sansa and šansa

Romanian

Etymology

Borrowed from French chance. Doublet of cadență.

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈʃansə]

• Audio:

  (file)

Noun

șansă f (plural șanse)

1. chance
2. luck

Declension

Declension of șansă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) șansă	șansa	(niște) șanse	șansele
genitive/dative	(unei) șanse	șansei	(unor) șanse	șanselor
vocative	șansă, șanso		șanselor