șfărui

Romanian

Etymology

From șfară +‎ -ui.

Verb

a șfărui (third-person singular present șfăruiește, past participle șfăruit) 4th conj.

1. to tie with a rope

Conjugation

    conjugation of șfărui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șfărui
gerund			șfăruind
past participle			șfăruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șfăruiesc	șfăruiești	șfăruiește	șfăruim	șfăruiți	șfăruiesc
	imperfect	șfăruiam	șfăruiai	șfăruia	șfăruiam	șfăruiați	șfăruiau
	simple perfect	șfăruii	șfăruiși	șfărui	șfăruirăm	șfăruirăți	șfăruiră
	pluperfect	șfăruisem	șfăruiseși	șfăruise	șfăruiserăm	șfăruiserăți	șfăruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șfăruiesc	să șfăruiești	să șfăruiască	să șfăruim	să șfăruiți	să șfăruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șfăruiește			șfăruiți
	negative		nu șfărui			nu șfăruiți