șicana
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French chicaner.
Verb edit
a șicana (third-person singular present șicanează, past participle șicanat) 1st conj.
- to tease
Conjugation edit
conjugation of șicana (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a șicana | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șicanând | ||||||
| past participle | șicanat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șicanez | șicanezi | șicanează | șicanăm | șicanați | șicanează | |
| imperfect | șicanam | șicanai | șicana | șicanam | șicanați | șicanau | |
| simple perfect | șicanai | șicanași | șicană | șicanarăm | șicanarăți | șicanară | |
| pluperfect | șicanasem | șicanaseși | șicanase | șicanaserăm | șicanaserăți | șicanaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șicanez | să șicanezi | să șicaneze | să șicanăm | să șicanați | să șicaneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șicanează | șicanați | |||||
| negative | nu șicana | nu șicanați | |||||