șlefui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from German schleifen.
Verb edit
a șlefui (third-person singular present șlefuiește, past participle șlefuit) 4th conj.
- to grind, to whet
- to cut a precious stone
Conjugation edit
conjugation of șlefui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șlefui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șlefuind | ||||||
| past participle | șlefuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șlefuiesc | șlefuiești | șlefuiește | șlefuim | șlefuiți | șlefuiesc | |
| imperfect | șlefuiam | șlefuiai | șlefuia | șlefuiam | șlefuiați | șlefuiau | |
| simple perfect | șlefuii | șlefuiși | șlefui | șlefuirăm | șlefuirăți | șlefuiră | |
| pluperfect | șlefuisem | șlefuiseși | șlefuise | șlefuiserăm | șlefuiserăți | șlefuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șlefuiesc | să șlefuiești | să șlefuiască | să șlefuim | să șlefuiți | să șlefuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șlefuiește | șlefuiți | |||||
| negative | nu șlefui | nu șlefuiți | |||||