șlefui

Romanian

Etymology

Borrowed from German schleifen.

Verb

a șlefui (third-person singular present șlefuiește, past participle șlefuit) 4th conj.

1. to grind, to whet
2. to cut a precious stone

Conjugation

    conjugation of șlefui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șlefui
gerund			șlefuind
past participle			șlefuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șlefuiesc	șlefuiești	șlefuiește	șlefuim	șlefuiți	șlefuiesc
	imperfect	șlefuiam	șlefuiai	șlefuia	șlefuiam	șlefuiați	șlefuiau
	simple perfect	șlefuii	șlefuiși	șlefui	șlefuirăm	șlefuirăți	șlefuiră
	pluperfect	șlefuisem	șlefuiseși	șlefuise	șlefuiserăm	șlefuiserăți	șlefuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șlefuiesc	să șlefuiești	să șlefuiască	să șlefuim	să șlefuiți	să șlefuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șlefuiește			șlefuiți
	negative		nu șlefui			nu șlefuiți