șoacăț

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian šokac.

Noun

șoacăț m (plural șoacăți)

1. (depreciative) foreigner, German

Declension

Declension of șoacăț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șoacăț	șoacățul	(niște) șoacăți	șoacății
genitive/dative	(unui) șoacăț	șoacățului	(unor) șoacăți	șoacăților
vocative	șoacățule		șoacăților