șontâcăi

Romanian

Etymology

From șontâc +‎ -ăi.

Verb

a șontâcăi (third-person singular present șontâcăiește or șontâcăie, past participle șontâcăit) 4th conj.

1. to limp

   Synonym: șchiopăta

2. to halt, hitch (move interruptedly with halts and jerks)

Conjugation

    conjugation of șontâcăi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șontâcăi
gerund			șontâcăind
past participle			șontâcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șontâcăiesc	șontâcăiești	șontâcăiește	șontâcăim	șontâcăiți	șontâcăiesc
	imperfect	șontâcăiam	șontâcăiai	șontâcăia	șontâcăiam	șontâcăiați	șontâcăiau
	simple perfect	șontâcăii	șontâcăiși	șontâcăi	șontâcăirăm	șontâcăirăți	șontâcăiră
	pluperfect	șontâcăisem	șontâcăiseși	șontâcăise	șontâcăiserăm	șontâcăiserăți	șontâcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șontâcăiesc	să șontâcăiești	să șontâcăiască	să șontâcăim	să șontâcăiți	să șontâcăiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șontâcăiește			șontâcăiți
	negative		nu șontâcăi			nu șontâcăiți

    conjugation of șontâcăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a șontâcăi
gerund			șontâcăind
past participle			șontâcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șontâcăi	șontâcăi	șontâcăie	șontâcăim	șontâcăiți	șontâcăie
	imperfect	șontâcăiam	șontâcăiai	șontâcăia	șontâcăiam	șontâcăiați	șontâcăiau
	simple perfect	șontâcăii	șontâcăiși	șontâcăi	șontâcăirăm	șontâcăirăți	șontâcăiră
	pluperfect	șontâcăisem	șontâcăiseși	șontâcăise	șontâcăiserăm	șontâcăiserăți	șontâcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șontâcăi	să șontâcăi	să șontâcăie	să șontâcăim	să șontâcăiți	să șontâcăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șontâcăie			șontâcăiți
	negative		nu șontâcăi			nu șontâcăiți