șopoi

Romanian

Verb

a șopoi (third-person singular present șopoiește, past participle șopoit) 4th conj.

1. Obsolete form of șopăi.

Conjugation

    conjugation of șopoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șopoi
gerund			șopoind
past participle			șopoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șopoiesc	șopoiești	șopoiește	șopoim	șopoiți	șopoiesc
	imperfect	șopoiam	șopoiai	șopoia	șopoiam	șopoiați	șopoiau
	simple perfect	șopoii	șopoiși	șopoi	șopoirăm	șopoirăți	șopoiră
	pluperfect	șopoisem	șopoiseși	șopoise	șopoiserăm	șopoiserăți	șopoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șopoiesc	să șopoiești	să șopoiască	să șopoim	să șopoiți	să șopoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șopoiește			șopoiți
	negative		nu șopoi			nu șopoiți

References

• șopoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN