șperțui

Romanian

Etymology

From șperț +‎ -ui.

Verb

a șperțui (third-person singular present șperțuiește, past participle șperțuit) 4th conj.

1. to bribe

Conjugation

    conjugation of șperțui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șperțui
gerund			șperțuind
past participle			șperțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șperțuiesc	șperțuiești	șperțuiește	șperțuim	șperțuiți	șperțuiesc
	imperfect	șperțuiam	șperțuiai	șperțuia	șperțuiam	șperțuiați	șperțuiau
	simple perfect	șperțuii	șperțuiși	șperțui	șperțuirăm	șperțuirăți	șperțuiră
	pluperfect	șperțuisem	șperțuiseși	șperțuise	șperțuiserăm	șperțuiserăți	șperțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șperțuiesc	să șperțuiești	să șperțuiască	să șperțuim	să șperțuiți	să șperțuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șperțuiește			șperțuiți
	negative		nu șperțui			nu șperțuiți