ștenduleț

Romanian

Etymology

From șteand +‎ -uleț.

Noun

ștenduleț n (plural ștendulețe)

1. diminutive of șteand

Declension

Declension of ștenduleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ștenduleț	ștendulețul	(niște) ștendulețe	ștendulețele
genitive/dative	(unui) ștenduleț	ștendulețului	(unor) ștendulețe	ștendulețelor
vocative	ștendulețule		ștendulețelor

References

• ștenduleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN