șurub

Romanian

Etymology

Borrowed from German Schraube, through a dialectal form Schrube.

Noun

șurub n (plural șuruburi)

1. screw

Declension

Declension of șurub

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șurub	șurubul	(niște) șuruburi	șuruburile
genitive/dative	(unui) șurub	șurubului	(unor) șuruburi	șuruburilor
vocative	șurubule		șuruburilor

Related terms

Related terms

• înșuruba
• înșurubabil
• înșurubare
• înșurubant
• înșurubare
• înșurubat
• înșurubător
• șurubar
• șurubărie
• șurubui
• șurubuit

See also

• bolț n