înșuruba

Romanian

Etymology

From în- +‎ șurub +‎ -a.

Verb

a înșuruba (third-person singular present înșurubează, past participle înșurubat) 1st conj.

1. to screw

   Antonym: deșuruba

Conjugation

    conjugation of înșuruba (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înșuruba
gerund			înșurubând
past participle			înșurubat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înșurubez	înșurubezi	înșurubează	înșurubăm	înșurubați	înșurubează
	imperfect	înșurubam	înșurubai	înșuruba	înșurubam	înșurubați	înșurubau
	simple perfect	înșurubai	înșurubași	înșurubă	înșurubarăm	înșurubarăți	înșurubară
	pluperfect	înșurubasem	înșurubaseși	înșurubase	înșurubaserăm	înșurubaserăți	înșurubaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înșurubez	să înșurubezi	să înșurubeze	să înșurubăm	să înșurubați	să înșurubeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înșurubează			înșurubați
	negative		nu înșuruba			nu înșurubați

Related terms

• înșurubare
• înșurubat
• înșurubător
• șurub
• șurubui
• șurubuibil
• șurubuit