țânțărel

Romanian

Etymology

From țânțar +‎ -el.

Noun

țânțărel m (plural țânțărei)

1. diminutive of țânțar

Declension

Declension of țânțărel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țânțărel	țânțărelul	(niște) țânțărei	țânțăreii
genitive/dative	(unui) țânțărel	țânțărelului	(unor) țânțărei	țânțăreilor
vocative	țânțărelule		țânțăreilor