țârâitură

Romanian

Etymology

From țârâi +‎ -itură.

Noun

țârâitură f (plural țârâituri)

1. a chirp

Declension

Declension of țârâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țârâitură	țârâitura	(niște) țârâituri	țârâiturile
genitive/dative	(unei) țârâituri	țârâiturii	(unor) țârâituri	țârâiturilor
vocative	țârâitură, țârâituro		țârâiturilor