țăcăni

Romanian

Etymology

From țac.

Verb

a țăcăni (third-person singular present țăcănește, past participle țăcănit) 4th conj.

1. to make a banging noise (like that of a hammer) repeatedly
2. (reflexive) to go crazy, lose one's judgement

   Synonym: țicni

Conjugation

    conjugation of țăcăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a țăcăni
gerund			țăcănind
past participle			țăcănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țăcănesc	țăcănești	țăcănește	țăcănim	țăcăniți	țăcănesc
	imperfect	țăcăneam	țăcăneai	țăcănea	țăcăneam	țăcăneați	țăcăneau
	simple perfect	țăcănii	țăcăniși	țăcăni	țăcănirăm	țăcănirăți	țăcăniră
	pluperfect	țăcănisem	țăcăniseși	țăcănise	țăcăniserăm	țăcăniserăți	țăcăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țăcănesc	să țăcănești	să țăcănească	să țăcănim	să țăcăniți	să țăcănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țăcănește			țăcăniți
	negative		nu țăcăni			nu țăcăniți