țărinuță

Romanian

Etymology

From țarină +‎ -uță.

Noun

țărinuță f (plural țărinuțe)

1. diminutive of țarină

Declension

Declension of țărinuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țărinuță	țărinuța	(niște) țărinuțe	țărinuțele
genitive/dative	(unei) țărinuțe	țărinuței	(unor) țărinuțe	țărinuțelor
vocative	țărinuță, țărinuțo		țărinuțelor

References

• țărinuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN