țepușă

Romanian

Etymology

From țeapă +‎ -ușă.

Noun

țepușă f (plural țepușe)

1. sharp stick
2. thorn

Declension

Declension of țepușă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țepușă	țepușa	(niște) țepușe	țepușele
genitive/dative	(unei) țepușe	țepușei	(unor) țepușe	țepușelor
vocative	țepușă, țepușo		țepușelor